Scadența unui depozit bancar încheie perioada pentru care a fost stabilită dobânda. Ce se întâmplă după acea dată depinde de contract: banii pot reveni în contul curent sau depozitul poate începe o nouă perioadă prin reînnoire automată. Capitalizarea dobânzii este o opțiune diferită de prelungire. Pentru a identifica suma care continuă să producă dobândă, trebuie urmărite separat principalul, dobânda plătită, impozitul și contul în care sunt virate aceste valori.
Scadența nu produce același rezultat la toate băncile
Documentația curentă ING pentru depozitele standard și Bonus prevede un termen fix, fără prelungire automată. Există o excepție pentru depozitul standard care garantează un credit: acesta este constituit pentru un an și se reînnoiește pentru aceeași sumă și perioadă până la îndeplinirea obligațiilor garantate. Excepția privește un depozit colateral, cu restricții proprii, și nu descrie funcționarea tuturor depozitelor de economisire ale clienților persoane fizice.
În schimb, prezentarea BCR a depozitului la termen include opțiunea de prelungire automată. Aceste două exemple arată de ce denumirea generică „depozit la termen” nu este suficientă pentru a deduce operațiunea de la scadență. Contractul și opțiunea selectată la constituire stabilesc dacă urmează o nouă perioadă. Diferențele nu pot fi înlocuite de presupunerea că toate băncile prelungesc depozitele sau că toate transferă automat întregul sold în contul curent.
O nouă perioadă poate avea o altă dobândă
Dobânda fixă descrie perioada contractuală a depozitului, fără să garanteze menținerea aceluiași procent la toate scadențele viitoare. În documentul BCR cu dobânzi aplicabile din 15 septembrie 2026, prelungirea automată este legată de dobânda standard afișată la data prelungirii și de condițiile comerciale ale bonusului. Continuitatea depozitului și continuitatea procentului inițial sunt, prin urmare, două lucruri distincte în regulile acelui produs.
Același document diferențiază condițiile bonusului în funcție de categoria clientului și de oferta aplicabilă. În anumite situații, contează încasările eligibile în cont și lunile în care acestea au avut loc înaintea prelungirii. Un bonus primit la constituire nu dovedește singur că va fi primit din nou. Verificarea noii perioade privește procentul aplicabil atunci și criteriile sale, nu doar procentul afișat în confirmarea primei constituiri.
La ING, pentru excepția depozitului colateral cu reînnoire automată, rata este cea valabilă la data reînnoirii și rămâne neschimbată până la scadența următoare. Dobânda aferentă perioadei încheiate este virată în contul curent din care s-a deschis depozitul. Menționarea expresă a acestei destinații arată că prelungirea principalului nu echivalează automat cu adăugarea dobânzii la suma depozitului; viramentul dobânzii are propriul său tratament contractual.
Reînnoire și capitalizare
Capitalizarea înseamnă adăugarea dobânzii la suma care continuă să producă dobândă, potrivit produsului. Reînnoirea fără capitalizare păstrează principalul, iar dobânda este plătită separat. Într-un produs cu ambele opțiuni, baza următoarei perioade poate include dobânda netă deja plătită și reinvestită. Suma exactă rezultă după aplicarea regulilor fiscale și contractuale, astfel că procentul anual și opțiunea de capitalizare nu sunt suficiente fără durata și baza calculului.
Următorul exemplu este exclusiv ipotetic și nu reproduce o ofertă bancară. Pentru 20.000 de lei, o dobândă anuală de 5% și o perioadă exactă de 90 de zile, cu un an de calcul de 365 de zile, dobânda brută este 20.000 × 0,05 × 90 / 365, adică aproximativ 246,58 lei. Dacă exemplul aplică impozitul de 10% și rotunjirea la bani, dobânda netă este aproximativ 221,92 lei.
Presupunem acum că următoarea perioadă are tot 90 de zile, dar dobânda anuală devine 4%. Cu principalul de 20.000 de lei, dobânda brută a celei de-a doua perioade este aproximativ 197,26 lei. Cu reinvestirea celor 221,92 lei din prima perioadă, baza devine 20.221,92 lei, iar dobânda brută următoare este aproximativ 199,45 lei. Diferența de circa 2,19 lei provine exclusiv din baza mai mare, în aceste ipoteze identice.
Exemplul separă efectele ratei și ale capitalizării: dobânda scade de la 5% la 4%, iar capitalizarea mărește suma asupra căreia se aplică noul procent. Nu rezultă o promisiune că un depozit reînnoit va produce mai mult decât perioada anterioară. Nici durata de „trei luni” nu trebuie înlocuită automat cu 90 de zile într-un contract care folosește zilele efective. Datele de început și scadență pot produce un alt număr de zile.
Dobânda netă și banii disponibili
Regulile ING prevăd calculul dobânzii prin principal, procent și numărul efectiv de zile, raportate la 365. Documentația precizează și reținerea la sursă a impozitului de către bancă. Regimul fiscal depinde însă de situația persoanei și de veniturile sale relevante. Ghidul despre impozitul și CASS pentru dobânzile bancare explică separat de ce suma reinvestită și obligațiile fiscale anuale nu sunt același calcul.
În lipsa reînnoirii, transferul la scadență poate lăsa banii într-un cont curent, ale cărui condiții diferă de ale depozitului. În documentația ING, depozitul standard necesită un cont curent în aceeași monedă, iar depozitul Bonus necesită un cont de economii. Contul în care ajung principalul și dobânda este, așadar, relevant atât pentru accesul la bani, cât și pentru dobânda și comisioanele care se aplică ulterior.
Retragerea după ce a început o nouă perioadă este diferită de încasarea la scadența perioadei încheiate. Pentru depozitul standard ING, desființarea anticipată produce dobânda echivalentă celei de cont curent, în timp ce depozitul Bonus are altă regulă în documentația curentă. Aceste condiții sunt specifice produselor menționate. O afirmație generală că orice depozit pierde toată dobânda la desființare ar elimina diferențele contractuale dintre ele.
Confirmarea constituirii și cea a eventualei reînnoiri identifică perioada, suma și rata aplicabilă. Extrasul contului arată distinct viramentul dobânzii și al principalului, dacă acesta a fost plătit. Împreună, documentele permit stabilirea faptului că depozitul s-a închis, că principalul a intrat într-o nouă perioadă ori că dobânda a fost reinvestită. Aceste operațiuni produc solduri diferite și se verifică prin valorile efective, nu doar prin denumirea produsului.