Dobânda încasată de o persoană fizică rezidentă fiscal în România poate implica două obligații diferite: impozitul pe venit, reținut de banca românească, și contribuția de asigurări sociale de sănătate, dacă veniturile relevante ating plafonul anual. Faptul că banca a reținut impozitul nu înseamnă că a verificat toate veniturile titularului de la alte instituții sau din alte categorii. Regulile de mai jos privesc dobânzile bancare obișnuite și situația generală a contribuabilului rezident, fără scutiri speciale.
Codul fiscal stabilește o cotă de 10% pentru dobânzile aferente depozitelor și conturilor curente, impozitul fiind final. Banca îl calculează și îl reține potrivit regulilor aplicabile momentului înregistrării dobânzii în cont. Baza este venitul din dobândă, nu capitalul depus și nici suma totală retrasă la închiderea depozitului. Restituirea propriilor economii nu devine venit impozabil numai pentru că banii sunt transferați dintr-un cont în altul.
Dobânda brută și suma creditată după impozit
Într-un exemplu ipotetic, un depozit produce o dobândă brută de 1.000 de lei. La cota de 10%, impozitul este 100 de lei, iar dobânda rămasă după reținere este 900 de lei. Calculul nu descrie oferta unei bănci și nu stabilește randamentul anual al unui produs. Pentru acel randament ar fi necesare și capitalul, durata și condițiile contractuale. Exemplul separă numai venitul brut, impozitul reținut și venitul net folosit în analiza contribuției de sănătate.
Capitalizarea nu elimină impozitul: o dobândă înregistrată în cont și adăugată la economii rămâne venit din dobândă, conform regulilor fiscale. La prelungirea unui depozit, capitalul inițial și dobânda deja înregistrată au roluri diferite în evidență. Extrasele și documentele băncii permit identificarea dobânzii brute și a reținerii. O simplă comparație între soldul de la începutul și cel de la sfârșitul anului poate fi insuficientă dacă au existat alimentări, retrageri sau transferuri proprii.
Ce intră în calculul plafonului CASS
Pentru dobânzi, articolul 170 din Codul fiscal cere luarea în calcul a sumelor plătite, diminuate cu impozitul reținut. Se cumulează veniturile relevante din sursele și categoriile prevăzute la articolul 155 alineatul (1), literele c)–h), după regulile proprii fiecărei categorii. Acestea pot include, între altele, dividende și venituri din cedarea folosinței bunurilor. Nu se adună mecanic toate încasările din extras: transferurile dintre conturile proprii și principalul depozitelor nu reprezintă dobândă.
Veniturile din activități independente au un mecanism distinct de stabilire a bazei CASS și nu se adaugă automat în acest coș de plafoane al veniturilor din investiții. Nici salariul nu se cumulează cu dobânzile pentru stabilirea celor trei trepte descrise aici. Totuși, calitatea de salariat și plata CASS prin salariu nu elimină, prin ele însele, obligația aferentă dobânzilor și celorlalte venituri relevante. Eventualele scutiri trebuie verificate în raport cu situația și categoria exactă de venit.
Plafoanele aplicabile veniturilor din 2026
La verificarea plafoanelor anuale se utilizează salariul minim brut în vigoare la 1 ianuarie a anului în care sunt realizate veniturile. Pentru anul 2026, valoarea de referință este 4.050 de lei, confirmată și în materialele ANAF pentru acel an. O modificare a salariului minim în cursul anului nu schimbă această referință fiscală. De aceea, valoarea folosită la stabilirea contribuției anuale nu se înlocuiește cu salariul minim din luna încasării fiecărei dobânzi.
Dacă totalul anual relevant este de cel puțin 24.300 de lei, dar mai mic de 48.600 de lei, baza CASS este de șase salarii minime, iar contribuția este 2.430 de lei. De la 48.600 de lei inclusiv până sub 97.200 de lei, baza este de 12 salarii minime, iar CASS este 4.860 de lei. Pentru cel puțin 97.200 de lei, baza este de 24 de salarii minime, cu o contribuție de 9.720 de lei. Cota aplicată fiecărei baze este 10%.
Pragurile includ limita inferioară a fiecărei trepte. Într-un exemplu ipotetic cu numai dobânzi nete de 24.300 de lei și fără scutire aplicabilă, prima treaptă este atinsă. Dacă dobânzile nete însumează 20.000 de lei și nu există alte venituri care se cumulează, plafonul obligatoriu de șase salarii minime nu este atins. Rezultatul se schimbă dacă persoana are, de exemplu, încă 10.000 de lei de venit relevant din altă categorie: totalul ipotetic devine 30.000 de lei.
Mai multe bănci înseamnă o singură verificare anuală
Plafonul nu se acordă separat pentru fiecare bancă sau pentru fiecare depozit. Dobânzile nete relevante ale aceleiași persoane, obținute în anul fiscal din mai multe conturi, se reunesc în calculul anual. Încasări ipotetice de 9.000, 8.000 și 8.000 de lei la trei bănci însumează 25.000 de lei, peste primul prag din 2026. Fiecare bancă poate să fi reținut corect impozitul pe venitul plătit de ea, fără ca această reținere să acopere contribuția anuală rezultată din cumulare.
Pentru dobânzile interne cu impozit final reținut corect, titularul nu declară încă o dată același impozit pe venit. Obligația CASS rezultată din plafon se stabilește și se declară prin Declarația unică, potrivit regulilor aplicabile. Termenul general este 25 mai al anului următor realizării veniturilor; pentru veniturile din 2026, acesta este 25 mai 2027, conform cadrului actual. Obligațiile privind dobânzile din străinătate au reguli suplimentare și nu pot fi deduse exclusiv din procedura unei bănci românești.
Documentele care susțin calculul sunt situațiile dobânzilor plătite, impozitele reținute și evidențele celorlalte venituri incluse legal în plafon. Separarea lor pe ani fiscali previne amestecarea unei dobânzi încasate în decembrie cu una creditată în ianuarie anul următor. Totalul pentru CASS trebuie să respecte definiția fiscală a fiecărei categorii, nu valoarea brută a tuturor încasărilor. Astfel se poate reconcilia suma declarată cu documentele plătitorilor, păstrând distinct impozitul deja reținut și contribuția anuală datorată.