Inflația descrie creșterea generală a prețurilor bunurilor și serviciilor consumate de populație. Ea nu este variația prețului unui singur produs și nici diferența dintre două bonuri care conțin cumpărături diferite. Pentru economii, efectul relevant este modificarea puterii de cumpărare: aceeași sumă de bani poate acoperi o cantitate mai mică de bunuri și servicii.
Indicii prețurilor de consum urmăresc un ansamblu de produse și servicii, cu ponderi care reflectă cheltuielile gospodăriilor. Institutul Național de Statistică publică datele pentru România, iar Eurostat utilizează indicele armonizat al prețurilor de consum pentru comparațiile europene. Denumirea indicatorului, perioada și baza de comparație sunt necesare pentru interpretarea unui procent.
De ce coșul are ponderi
O familie nu cheltuiește aceeași sumă pentru fiecare produs pe care îl cumpără. De aceea, un indice nu este o medie simplă a tuturor procentelor de scumpire. Produsele și serviciile cu o pondere mai mare în cheltuielile de consum au, în general, o influență mai mare asupra rezultatului agregat decât cele cu o pondere foarte mică.
Un exemplu simplificat împarte cheltuielile între două grupe: alimente, cu o pondere de 40%, și alte produse și servicii, cu 60%. Dacă prima grupă se scumpește cu 10%, iar a doua rămâne la același preț, contribuția ponderată a alimentelor produce o creștere de aproximativ 4% a coșului din acest exemplu. Ponderile sunt ipotetice și nu reprezintă structura oficială a consumului din România.
Rezultatul de 4% nu neagă scumpirea de 10% a alimentelor. El descrie ansamblul celor două grupe, în proporțiile presupuse. Pentru o gospodărie care cheltuiește mai mult pe grupa care s-a scumpit, efectul asupra propriului buget poate fi mai mare. Un indice național și experiența unei familii nu au, prin definiție, aceeași structură a cheltuielilor.
Rata lunară și rata anuală
Rata lunară compară nivelul prețurilor dintr-o lună cu cel din luna precedentă. Rata anuală compară aceeași lună cu luna corespunzătoare a anului anterior. Cele două procente folosesc intervale și baze diferite, astfel încât pot evolua în direcții diferite fără să existe o contradicție în date.
Media anuală a inflației este un alt indicator, calculat prin raportarea nivelurilor medii ale indicelui din perioadele comparate. Ea nu este obligatoriu egală cu rata anuală din decembrie și nici cu rata anuală din ultima lună publicată. Utilizarea unui procent fără precizarea tipului său poate conduce la compararea unor măsuri care răspund la întrebări diferite.
O creștere lunară de 1% nu poate fi transformată într-o inflație anuală efectiv observată prin simpla înmulțire cu 12. Dacă, într-un exemplu matematic, prețurile ar crește cu exact 1% în fiecare lună timp de un an, acumularea ar fi de aproximativ 12,68%, deoarece fiecare creștere se aplică unui nivel deja majorat. Calculul nu este o prognoză a inflației.
O inflație mai mică nu înseamnă prețuri mai mici
Dezinflația este încetinirea ritmului de creștere a prețurilor. Dacă rata anuală trece de la o valoare pozitivă mai mare la una pozitivă mai mică, prețurile agregate continuă să crească față de baza anuală relevantă. Deflația, în sensul unei scăderi generale a prețurilor, este un fenomen diferit de reducerea unei rate pozitive a inflației.
Un coș ipotetic costă 100 de lei în primul an și 110 lei în al doilea, ceea ce înseamnă o creștere de 10%. Dacă în al treilea an costă 112 lei, creșterea față de cei 110 lei este de aproximativ 1,82%. Rata s-a redus mult, dar coșul costă mai mult atât decât în anul anterior, cât și decât la început.
Pe intervalul întregului exemplu, prețul a urcat de la 100 la 112 lei, adică cu 12%. Procentele succesive nu se adună mecanic pentru a reconstrui orice variație cumulată: baza celei de-a doua creșteri este deja diferită. Indicii permit această urmărire a nivelurilor, în timp ce o rată anuală izolată descrie numai comparația pentru perioada sa.
Cum apar efectele de bază
Rata anuală este influențată și de nivelul prețurilor din luna folosită ca bază. O scumpire importantă produsă cu un an înainte poate schimba rezultatul comparației atunci când acea lună intră sau iese din interval. Acest efect poate modifica procentul anual chiar dacă mișcarea prețurilor din luna curentă este relativ mică.
Efectele de bază sunt relevante mai ales pentru componente care au avut variații puternice, precum energia. Ele nu înseamnă că prețurile din prezent sunt fictive, ci că un raport procentual depinde de ambele niveluri comparate. Analiza evoluției indicelui și a componentelor separă schimbarea curentă de influența nivelului din perioada de referință.
Ce înseamnă randament real pentru economii
Randamentul nominal arată cu cât crește suma de bani. Randamentul real compară această evoluție cu schimbarea prețurilor. Pentru aceeași perioadă, formula exactă simplificată este raportul dintre unu plus randamentul nominal și unu plus inflația, din care se scade unu. Diferența directă dintre cele două procente este numai o aproximație, utilă în anumite contexte.
Într-un exemplu fără alte costuri, o economie de 10.000 de lei care crește net cu 4% ajunge la 10.400 de lei. Dacă prețurile coșului de referință cresc cu 6% în același interval, puterea de cumpărare raportată la acel coș este echivalentă cu aproximativ 9.811 lei la prețurile inițiale. Randamentul real este aproximativ minus 1,89%, deși soldul nominal a crescut.
Calculul trebuie să compare perioade identice și o dobândă netă relevantă pentru client, deoarece taxele și costurile pot modifica suma disponibilă. Nu rezultă că fiecare produs din coș s-a scumpit cu 6% sau că orice gospodărie are exact aceeași pierdere de putere de cumpărare. Este o comparație între economii și indicatorul de preț ales pentru exemplu.
Indicele armonizat european este construit pentru măsurarea comparabilă a prețurilor de consum între țări. El nu este un indice al tuturor activelor financiare sau al tuturor prețurilor imobiliare. O creștere a prețului acțiunilor ori a valorii de vânzare a unui apartament nu poate fi substituită automat ratei inflației de consum atunci când se evaluează puterea de cumpărare a economiilor.