Un transfer autorizat către un IBAN greșit nu are același regim cu o plată pe care titularul nu a autorizat-o. În primul caz, persoana a aprobat instrucțiunea, dar a indicat alt cont decât cel intenționat. Legea 209/2019 privind serviciile de plată distinge această eroare de o executare incorectă produsă de prestator. Diferența determină atât răspunderea pentru operațiune, cât și demersurile disponibile pentru recuperarea sumei.
IBAN-ul poate funcționa drept identificator unic al contului în transferul bancar. Un identificator invalid și unul valid care aparține altei persoane sunt situații diferite. În a doua, operațiunea poate ajunge la un cont existent, chiar dacă plătitorul a avut în vedere alt beneficiar. Verificarea structurii unui IBAN nu dovedește, prin ea însăși, că titularul contului este persoana cu care plătitorul a încheiat o tranzacție comercială.
Ce înseamnă executarea după identificator
Articolul 200 stabilește că o plată executată în conformitate cu identificatorul unic este considerată corect executată în ceea ce privește beneficiarul indicat prin acel identificator. Dacă utilizatorul furnizează un identificator incorect, prestatorul nu răspunde pentru neexecutarea sau executarea incorectă în regimul articolelor privind asemenea erori. Această regulă nu elimină obligația de a depune eforturile rezonabile pentru recuperarea fondurilor, prevăzută distinct de lege.
Legea tratează separat informațiile suplimentare față de identificatorul cerut. În acel regim, adăugarea unui nume sau a unui text în explicația plății nu transformă automat un IBAN greșit într-un transfer către contul intenționat. Serviciile de verificare a beneficiarului au propria funcție înaintea autorizării și nu se confundă cu recuperarea unui transfer deja executat. Datele efectiv transmise și răspunsurile sistemului sunt cele relevante pentru identificarea operațiunii concrete.
Revocarea și recuperarea sunt operațiuni diferite
Articolul 190 reglementează momentul după care ordinul nu mai poate fi revocat unilateral. Regula generală se raportează la primirea ordinului de către prestatorul plătitorului, cu excepțiile și acordurile prevăzute de lege. Un mesaj trimis băncii după executare nu readuce automat instrucțiunea în starea de așteptare. Revocarea unei instrucțiuni încă eligibile și solicitarea de recuperare a banilor care au ajuns în alt cont sunt, astfel, demersuri distincte.
Pentru o operațiune a cărei executare este convenită într-o zi viitoare, legea prevede posibilitatea revocării cel târziu până la sfârșitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită, în condițiile aplicabile. După limitele legale, revocarea presupune acordul utilizatorului și al prestatorului relevant; unele operațiuni implică și acordul beneficiarului. Contractul-cadru poate prevedea un comision de revocare. Data viitoare a plății și momentul primirii instrucțiunii trebuie identificate separat.
Transferurile instant pot pune fondurile la dispoziția beneficiarului într-un interval foarte scurt. Viteza face diferența dintre o instrucțiune încă neexecutată și un transfer finalizat, dar nu creează un drept universal de anulare după creditare. Confirmarea afișată în aplicație poate descrie primirea, procesarea sau finalizarea, în funcție de serviciu. În solicitarea privind eroarea, starea exactă a operațiunii are un rol distinct de ora la care a fost apăsat butonul de trimitere.
Obligațiile pentru recuperarea banilor
Când identificatorul introdus de utilizator este incorect, prestatorul său trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru recuperarea fondurilor. Prestatorul beneficiarului are obligația de a coopera, inclusiv prin comunicarea informațiilor relevante pentru această recuperare. Obligația legală privește demersurile instituțiilor; ea nu reprezintă o garanție că suma va fi restituită integral ori într-un număr fix de ore. Situația transferului și rezultatul demersurilor trebuie consemnate în comunicări.
Exemplu ipotetic: o persoană intenționează să plătească 2.500 de lei unui furnizor, dar selectează din lista salvată IBAN-ul valid al altui beneficiar. Confirmarea arată suma și contul efectiv utilizat. Demersul de recuperare identifică această operațiune, nu o nouă plată către furnizorul intenționat. Faptul că ambele nume există în agenda aplicației nu demonstrează că banca a schimbat instrucțiunea. Pentru stabilirea cauzei contează datele transmise și evidența executării.
Documentele care individualizează transferul sunt confirmarea, data, suma, moneda, contul plătitorului și identificatorul transmis pentru beneficiar. Explicația erorii precizează diferența dintre contul intenționat și cel folosit. O solicitare fără date suficiente poate să nu identifice operațiunea din evidența instituției. Comunicarea scrisă permite și separarea cererii inițiale de răspunsurile privind stadiul recuperării, fără să considere orice număr de înregistrare dovada restituirii banilor.
Dacă recuperarea nu este posibilă, plătitorul poate formula o cerere scrisă pentru toate informațiile disponibile și relevante necesare introducerii unei acțiuni judiciare de recuperare. Legea obligă prestatorul să furnizeze acele informații în acest scop. Acest mecanism nu înseamnă acces public la toate datele clientului care a primit banii. Informațiile privesc demersul concret și nu înlocuiesc procedura judiciară sau stabilirea obligației de restituire în cazul litigios.
Comisionul și eroarea de executare a băncii
Contractul-cadru poate permite perceperea unui comision pentru recuperare în cazul identificatorului incorect. Costul nu se confundă cu comisionul inițial al transferului și nici cu o garanție de succes. Articolul 200 condiționează această posibilitate de convenția contractuală. Prin urmare, o procedură de recuperare nu trebuie descrisă drept gratuită în toate situațiile doar pentru că instituțiile au obligația legală de a coopera.
Un caz diferit este acela în care plătitorul a furnizat identificatorul corect, dar prestatorul a executat operațiunea incorect. Articolele 203–206 stabilesc reguli de răspundere, restituire și restabilire a contului, în funcție de circuit și de dovada primirii fondurilor de cealaltă instituție. Pentru o operațiune neexecutată sau incorect executată, urmărirea traseului la cererea plătitorului se face fără cost, potrivit regimului respectiv. Aceasta nu este aceeași situație cu recuperarea erorii de IBAN a utilizatorului.
Nici autorizarea, nici originea erorii nu se deduc numai din faptul că suma lipsește din cont. Regulile plăților neautorizate privesc o altă categorie de operațiuni contestate. Pentru transferul cu identificator greșit, documentele stabilesc ce a autorizat plătitorul, ce a executat prestatorul și ce demersuri de recuperare au fost făcute. Aceste trei elemente delimitează procedura aplicabilă fără să transforme o eroare autorizată într-o rambursare automată.