Incertitudinea și accesul la finanțare sunt două obstacole majore pentru investițiile necesare tranziției verzi, a declarat luni, 19 octombrie, Frank Elderson, membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene și vicepreședinte al Consiliului de supraveghere. În discursul susținut la conferința Green Swan de la Manila, el a legat predictibilitatea regulilor de posibilitatea firmelor de a angaja capital pe termen lung.
Elderson a arătat că proiectele de infrastructură energetică, electrificare și transformare industrială presupun cheltuieli inițiale mari și perioade lungi de recuperare. Băncile au un rol important în finanțarea lor, însă piețele de capital trebuie să completeze creditarea, inclusiv pentru dezvoltarea tehnologiilor și a companiilor inovatoare, potrivit intervenției publicate de BCE.
Necesarul de investiții și sursele banilor
Dimensiunea finanțării este documentată în lucrarea „Investing in Europe’s green future”, citată în discurs și revizuită în decembrie 2025. Autorii sintetizează estimări potrivit cărora investițiile verzi suplimentare necesare în Uniunea Europeană până în 2030 reprezintă anual între 2,7% și 3,7% din PIB, la prețuri constante din 2023. Intervalul privește nevoi estimate, nu sume deja cheltuite sau finanțări aprobate.
Studiul precizează că aceste evaluări sunt însoțite de incertitudine ridicată. Diferențele dintre rezultate depind de ipoteze, metodologii și scenariile utilizate de instituțiile care le calculează. Analiza acoperă investiții în energie regenerabilă, rețele, mobilitate sustenabilă și eficiență energetică. Sunt necesare intervenții în mai multe sectoare ale economiei, iar necesarul suplimentar nu se confundă cu întregul volum al investițiilor existente.
Potrivit autorilor, cea mai mare parte a finanțării tranziției trebuie să provină din sectorul privat. Creditarea bancară rămâne importantă, iar dezvoltarea piețelor de capital este relevantă mai ales pentru inovare. Fondurile publice pot completa investițiile private și pot reduce riscurile acestora. Lucrarea este o analiză a cercetătorilor, ale căror opinii nu reprezintă în mod necesar poziția BCE.
Cum diferențiază băncile proiectele verzi
Sondajul BCE privind creditarea bancară din iulie 2026, invocat de Elderson, oferă context despre accesul firmelor la bani. Pentru cele 12 luni precedente, băncile din zona euro au raportat un efect de relaxare a standardelor de creditare pentru firmele verzi și pentru cele care avansează în tranziție. În schimb, efectul a fost de înăsprire pentru companiile cu emisii ridicate care nu au planuri credibile.
În răspunsurile băncilor, riscul fizic asociat schimbărilor climatice a rămas factorul climatic cu cel mai puternic efect net de înăsprire a standardelor pentru firme. Riscul specific tranziției a devenit, la rândul său, mai important. Aceste rezultate descriu evaluările instituțiilor participante la sondaj, nu o dobândă unică ori o condiție obligatorie aplicată tuturor debitorilor din Uniunea Europeană.
Nevoile de investiții fixe legate de climă și restructurarea companiilor au fost principalele motoare ale cererii de credite în această componentă a sondajului. Au contribuit și finanțarea respectării reglementărilor, precum și dobânzile preferențiale pentru proiecte sau tehnologii verzi. Incertitudinea referitoare la viitoarele reguli climatice a acționat în sens opus, reducând cererea de împrumuturi raportată de bănci.
Expunerile la secetă și degradarea ecosistemelor
Legătura dintre investiții și riscul bancar este analizată și în lucrarea BCE „Nature at risk”, publicată în 2025 și citată în discurs. Aproximativ 72% dintre companiile nefinanciare din zona euro, în jur de trei milioane de firme, depind puternic de cel puțin un serviciu furnizat de ecosisteme. Aceste companii reprezintă aproape 75% din creditarea bancară acordată sectorului corporativ.
Analiza identifică apa drept o sursă importantă de vulnerabilitate. În scenariul unei secete cu perioadă de revenire de 100 de ani, deficitul de apă de suprafață ar putea expune la risc până la 24% din producția economică a zonei euro. Rezultatul este o estimare pentru un scenariu de risc, nu o pierdere economică deja înregistrată sau o prognoză pentru anul următor.
Documentul arată și că peste 60% dintre creditele bancare sunt acordate companiilor din zone unde ecosistemele nu acoperă mai mult de jumătate din necesarul de protecție împotriva inundațiilor. Studiul urmărește atât dependența economiei de natură, cât și contribuția activității economice la degradarea acesteia. Autorii subliniază importanța datelor detaliate pentru localizarea riscurilor și evaluarea activelor expuse.
Dependența energetică, în cifrele Eurostat
Contextul investițiilor energetice include și dependența de importuri. Ediția 2026 a publicației Eurostat despre energia europeană, citată de Elderson, arată că rata de dependență energetică a Uniunii a fost de 57% în 2024. Indicatorul raportează importurile nete, adică importuri minus exporturi, la consumul intern brut. El măsoară dependența energetică, nu ponderea importurilor în factura unui anumit consumator.
Petrolul și produsele petroliere au reprezentat 67% din importurile de energie ale UE în 2024, iar gazele naturale 24%. Combustibilii fosili solizi au avut o pondere de 4%, electricitatea de 3%, iar energia regenerabilă de 2%. Aceste ponderi descriu compoziția importurilor, care este diferită de structura energiei produse în interiorul Uniunii.
În consumul final de energie din 2024, produsele petroliere au reprezentat 37%, iar electricitatea 23%, potrivit aceleiași publicații. Consumul final privește energia utilizată de gospodării, industrie, transporturi și ceilalți utilizatori finali. Datele sunt pentru ansamblul UE; ele nu descriu separat situația României și nici structura consumului fiecărei gospodării.
În intervenția de luni, Elderson a susținut că adaptarea la efectele climatice și reducerea emisiilor trebuie urmărite împreună. El a asociat investițiile cu reziliența economiei și competitivitatea. A cerut reguli previzibile, cooperare internațională și respectarea angajamentelor legislative pe baza cărora companiile și-au construit planurile de investiții pe termen lung.