România a avut cea mai mare pondere a călătoriilor interne în totalul călătoriilor rezidenților săi din Uniunea Europeană în 2025, de 89%, potrivit datelor publicate de Eurostat la 9 octombrie 2026. Indicatorul numără călătorii, nu persoane distincte. La nivel european, deplasările în interiorul Uniunii au reprezentat 92% din total, incluzând atât destinațiile din propria țară, cât și pe cele din alte state membre.
Date anuale publicate în octombrie
Rezidenții Uniunii au efectuat 1,20 miliarde de călătorii personale și profesionale în 2025, cu 1,4% mai multe decât în 2024. În clasamentul ponderii destinațiilor interne, România a fost urmată de Spania, cu 87%, și de Grecia, Franța și Portugalia, fiecare cu 85%. La celălalt capăt s-au aflat Luxemburg, cu 5%, Belgia, cu 29%, și Malta, cu 32%.
Sumele cheltuite au fost mai mari pentru deplasările în străinătate: 379,4 miliarde de euro, față de 266,2 miliarde pentru cele interne. Calculul propriu bazat pe cele două valori publicate dă un total de 645,6 miliarde de euro și o pondere de aproximativ 58,8% pentru cheltuielile aferente călătoriilor externe. Diferența dintre cele două componente este de 113,2 miliarde de euro; aceste rezultate sunt calcule pe valori agregate rotunjite, nu indicatori separați publicați în comunicat.
De ce o călătorie nu este un turist distinct
Documentația Eurostat separă participarea la turism de numărul de călătorii. Participarea privește persoanele care au făcut cel puțin o deplasare cu înnoptare în scop personal. Seria călătoriilor include și deplasările profesionale și poate înregistra mai multe ieșiri ale aceleiași persoane. Cele două serii au unități de observație și acoperire diferite. Ponderea de 89% din comunicatul pentru România nu arată ce procent din populație a plecat în vacanță.
O ilustrare ipotetică arată diferența dintre cele două măsurători. Dacă două persoane fac fiecare câte patru călătorii în propria țară, iar o a treia face două în străinătate, rezultă zece călătorii și trei persoane. Ponderea destinațiilor interne este de 80% din călătorii, în timp ce două dintre cele trei persoane au efectuat asemenea deplasări. Exemplul nu descrie datele României; arată doar de ce numitorul folosit schimbă sensul procentului.
Observarea cererii turistice acoperă, în general, rezidenții de cel puțin 15 ani și călătoriile cu minimum o înnoptare în afara mediului obișnuit. Scopul poate fi personal ori profesional. Excursiile de o singură zi nu devin automat călătorii cu înnoptare în această serie. Nici naționalitatea și rezidența nu sunt aceeași clasificare: statisticile se organizează după populația rezidentă a țării care raportează, nu după pașaportul fiecărui vizitator.
Țara de destinație și cheltuiala atribuită
În explicațiile Eurostat despre cheltuieli, valorile unei călătorii se referă la persoana care o efectuează, nu la întregul buget al unei gospodării sau al unui grup. Cheltuiala este atribuită țării principale de destinație, indiferent de țara în care este stabilit furnizorul serviciului. Astfel, plata unui transportator ori a unei agenții dintr-un alt stat poate intra în valoarea călătoriei pentru destinația principală, fără să reprezinte o încasare a unei întreprinderi din acea destinație.
Această regulă de alocare explică de ce cheltuiala turistică nu poate fi citită direct drept cifra de afaceri a hotelurilor dintr-o țară. Totalul cuprinde servicii diferite și poate include furnizori din mai multe state. Indicatorul măsoară bugetul deplasării individuale clasificate după destinație, în timp ce cifra de afaceri urmărește întreprinderea care vinde serviciul. Compararea celor două presupune păstrarea acestei diferențe de unitate și de localizare economică.
Metadatele includ în cheltuială consumul realizat de vizitator sau în numele acestuia pentru călătorie și ședere. Sunt identificate componente pentru transport, cazare și alte cheltuieli, inclusiv alimentația potrivit structurii de raportare. Bunurile durabile și cele de valoare sunt urmărite separat și nu intră în totalul respectiv. O sumă plătită pentru o călătorie profesională poate fi astfel raportată chiar dacă nu a fost suportată integral din bugetul personal al participantului.
Cererea rezidenților și înnoptările din unități de cazare
Eurostat publică separat informații despre capacitatea și ocuparea unităților de cazare, despre deplasările rezidenților și despre cazarea de scurtă durată rezervată prin platforme online. Prima familie de statistici urmărește unitățile care oferă cazare, în timp ce a doua urmărește călătoriile persoanelor. Datele despre destinațiile rezidenților României nu sunt, prin urmare, un recensământ al tuturor vizitatorilor care au venit în România din alte țări.
Clasificarea unităților de cazare distinge hotelurile și unitățile similare, alte forme de cazare de scurtă durată și campingurile. Seria rezervărilor prin platforme are o acoperire proprie, delimitată în metodologia Eurostat. O călătorie este descrisă prin destinație, durată, transport și cazare, iar schimbarea unuia dintre aceste criterii poate defini o altă tabelă statistică. Numărul călătoriilor și numărul nopților rămân măsurători distincte, chiar când privesc aceeași deplasare.
Publicația metodologică despre călătoriile europenilor explică folosirea unor informații armonizate colectate de autoritățile naționale, de regulă prin anchete. Datele anuale se raportează pentru o perioadă de referință încheiată. Această construcție statistică permite compararea destinațiilor și a caracteristicilor călătoriilor între țări, fără ca data publicării tabelului să schimbe anul în care au fost realizate deplasările observate.
Comunicatul din 9 octombrie aduce date pentru 2025, iar unele pagini explicative consultate în seria Eurostat prezintă încă rezultate pentru 2024, extrase în noiembrie 2025. Ele oferă definiții și context metodologic, dar valorile lor nu au fost tratate aici ca rezultate pentru 2025. Procentele despre România și sumele agregate europene din știrea actuală se referă la anul 2025, nu la sezonul turistic în curs din 2026.